De ce am ales acum serviciul “să fii mamă”

ETICHETE: , ,

“Uf, nu mai pot! Chiar nu mai pot!”

E vecina mea. Nu știu multe despre ea, ne salutăm când ne întâlnim întâmplător afară, la plimbare, fiecare cu mândruța ei. Are sub 30 de ani și o fetiță de câteva luni. De data aceasta, mă opresc. E clar că mie îmi sunt adresate acele oftaturi. Îi zâmbesc întrebător. Nu înțeleg ce vrea să spună și mai ales de ce mie.

“Poftim, iar o faceți!”, adaugă privindu-mă confuză.

“Dar ce fac? Îți cer scuze dacă te-am supărat cu ceva, dar chiar nu știu la ce te referi…”, i-am răspuns.

“Păi iar zâmbiți. De fiecare dată când ne întâlnim, eu sunt obosită și nu am chef de nimic, iar dumneavoastră zâmbiți în permanență. Cum reușiți să o faceți când și dumneavoastră aveți o fetiță mică și stați acasă ca să vă creșteți fetița ca și mine? Cum de mai aveți putere să zâmbiți? Eu nu mai pot…sunt obosită și plictisită de a fi doar mămică. Îmi lipsește serviciul și m-aș întoarce și mâine, dar încă nu am cu cine să o las pe cea mică…”

“Aha. Despre asta e vorba. Pai e simplu: fetița mea e de vină (și zâmbesc din nou). Ea e <<raza mea de soare>>. Și mamele care au raze de soare în viața lor au motive să zâmbească: de fiecare dată când o privesc, văd o minune – cel mai reușit “proiect” al meu și nimeni nu-și poate asuma meritul în locul meu. La serviciul “să fii mamă” nu e nevoie de e-mailuri sau telefoane ca să afli când este nevoie de tine.  E suficient să privesc în ochii fetiței mele și sa stiu ca: “Mami, nu tu faci gheață cu mâinile, dar știi să faci așa multe lucruri! Ești mai tare decât o prințesă!”.

Și nici nu am nevoie de plata orelor suplimentare – mă mulțumesc cu una dintre cele trei  aprecieri: un pupic luung, o îmbrățișare cât o eternitate și un necondiționat “Te iubesc, mami!”

Iar ședințele se țin în sala jucăriilor și numai în ținuta “casual-play”. Și da, există și neînțelegeri, supărări și frustrări. Dar ele se rezolvă într-o atmosferă de 5***** numită “familie”.

De aceea zâmbesc și mă bucur de fiecare clipă petrecută ACUM alături de copilul meu.

Pentru ca acum mă lasă s-o alint cand vreau (chiar și în fața prietenelor ei).

Pentru că acum vine ea singură la mine și mă ia de mână.

Pentru că acum o pot ridica în brațe fără să mă doară spatele.

… Peste câțiva ani însă lucrurile nu vor mai fi la fel…pe cand serviciul va fi.

 

Ești o proaspătă mămică? Tu cum te descurci în acest nou job?

Dacă vrei să-mi spui și tu de ce ai ales această “meserie”, aștept mesajul tău. Click aici pentru CONTACT.


Dacă ți-a plăcut acest material, te rog, apreciază-l cu LIKE. Mulțumesc.

Dacă știi un părinte pe care l-ar putea ajuta acest material, te rog, DISTRIBUIE-L. Mulțumesc.