Primul client nou din acest an care a solicitat ședințe de life coaching a fost o domnișoară de 27 de ani. Cam prea serioasă pentru vârsta ei și deloc smiling. Dar pasiunea cu care a rostit cuvintele “Vă rog, nu mă lăsați să mai fug de visurile mele!” m-a cucerit pe loc. Și am zâmbit eu larg cât pentru doi (smiling life coach 🙂 )…încă o provocare pe gustul meu!
“Și sunt departe visurile tale?” am întrebat eu.
“Nu, le-am pus într-o cutie și cutia e sus pe dulap. Plină de praf…”
Nu vă ascundeți visurile prea departe ca să nu le rătăciți de tot
Copiii își iubesc jucăriile și dorm cu ele. Copiii nu își abandonează visurile (și le desenează sau vorbesc cu mândrie despre ele). Adulții o fac. Și își găsesc scuze pentru a o face (“Eram tânăr și visam cu ochii deschiși!”, “Am responsabilități acum, nu mai am timp de prostii!”, “Nu ține de foame, aș fi mâncat o dată la trei zile!” etc.). Și acela e momentul în care dau la schimb zâmbetul lui “eu vreau” cu seriozitatea lui “eu trebuie”. Cei mai norocoși nu renunță la ele, ci le pun bine la păstrare până când pregătesc terenul. Mai sunt și cei care le ascund de ochii celorlalți pentru că nu vor ca ceilalți să râdă de ei. Și le ascund atât de departe, încât le rătăcesc de tot. Și să nu-i uităm pe cei care fug de ele de frică…le este frică să încerce să fie fericiți!
Când vrei să reîncepi să visezi ca un copil, dar îți amintești că ești “om mare” acum
Până când, într-o zi, furios pe ăla că a putut și el nu … sau sătul de mediocritatea zilelor trăite până atunci… sau pentru că toate celelalte decizii ale vieții l-au dus fix pe drumul la care renunțase acum câțiva ani…se scutură și hotărăște ferm: “Îmi vreau visul înapoi!”. Și caută în sertar sau în cutia în care l-a abandonat acum ceva timp: își găsește visul vlăguit, prăfuit și fără strălucire. Și nu mai știe cum să-l readucă la viața. Își dorește acest lucru, dar nu mai știe cum să facă să-l îndeplinească printre toate celelalte to do-uri de om mare. Și atunci, nu-i rămâne decât să recunoască că are nevoie de un pic de sprijin, de un impuls care să-i dea avânt.
Menirea ședințelor de coaching: “Am un vis trecut în rezervă: cum pot să-l reactivez?”
De aceea venise la life coaching și clienta de mai sus: pentru că punea în fiecare zi în dreptul visului ei ca termen de începere: “mâine”. Iar menirea ședințelor de life coaching este tocmai să te ghideze în a-ți sufleca mânecile pentru a-l transforma pe “mâine” în “azi”.
Și știți cum merg copiii mici mai mult pe vârfuri? N-ar fi fantastic dacă și cei dornici să-și îndeplinească visurile ar merge și ei pe vârfuri pentru a-și atinge stelele lor? Și ar avea cu siguranță prioritate peste tot: “Atenție, dați-vă la o parte, vă rugăm: trece omul care e pe cale să-și îndeplinească visurile!”
Te afli și tu în această situație? Programează o sedință de life coaching acum – și reactivează-ți visurile!
Citește mai multe despre life coaching aici.
Cunoști prieteni sau colegi pe care i-ar putea ajuta acest articol? Dă SHARE sau LIKE. Mulțumesc!
Și nu uita: Keep smiling and live your life at your best!