Parenting: Copilul meu are timp să zâmbească. Pentru că este copil.

ETICHETE: ,

Nu știu alte mame cum sunt, dar eu când vorbesc de fetița mea (4 ani), mi se umflă toata inima de mândrie și ochii-mi strălucesc mai ceva ca Luceafărul pe cerul senin…Pentru că am un copil care știe să zâmbească. Ei, da, mi-am luat libertatea ca în calitate de părinte, să-i acord acest “privilegiu”: acela de a zâmbi. Și zâmbește de când se trezește până adoarme (pentru că după “Noapte bună!” nu uit să-i reamintesc în fiecare seară: “Și să adormi cu zâmbetul pe buze pentru ca ziua de mâine să fie frumoasă“).

Pentru că are timp să se bucure de toate lucrurile care o fac să zâmbească. Pentru că viața e plină de lucruri care ne fac să fim fericiți. Și mai ales pentru că așa scrie în fișa postului unui copil. A unui copil fericit.

Și fără falsă modestie, copilul meu știe să zâmbească pentru că și eu zâmbesc foarte mult (de aceea și smiling life coach). Și mi se spune des acest lucru. De cele mai multe ori apreciativ. Uneori simt și o urmă de invidie din partea celorlalți. Și de cele mai multe ori, zâmbetul meu are legătură cu copilul meu.

Așa era și în ziua aceea când aveam senzația că toata lumea îmi admira zâmbetul: pe stradă, la supermarket, la cabinet. Până am ajuns cu fetița mea la balet. Și în timp ce așteptam să se termine ora, zâmbetul meu mi-a pierit treptat, ca zâmbetul pisicii din “Alice în Țara Minunilor”, asistând fără voia mea, la acest dialog:

“Și X a mea este foaaarte inteligentă și talentată. Am testat-o și se pare că e bună: face și pian și karate; ca să nu mai vorbim de limbile străine: face engleza și franceza de la 3 ani și la anul, mă pregătesc s-o dau și la spaniolă…”

“Dar nu o duceți și la arte teatrale? …Noi avem deja 8 luni de când mergem.”

“Deja? Trimiteți-mi și mie, vă rog, link-ul cu adresa…”

Nu-mi stă deloc în obicei să mă bag în discuțiile altora, dar acum nu m-am putut abține:

“Păi are timp să le facă pe toate la 4 ani? Și când se mai joacă? Când se mai odihnește?”

Doamne, ce priviri mi-au aruncat cele două mămici! Mă simțeam ca un elev la școală mustrat pentru cel mai urât comportament…

“Cu joacă și odihnă nu va ajunge departe. E copil, are multă energie, nu-i trebuie odihnă…Acum e momentul să se dezvolte, așa scrie și în cărți…Pe mine mama nu m-a dat să învăț nici măcar  o limbă străină…”

Părinți negând rolul jocului și al odihnei în viața copiilorNu i-am mai putut asculta argumentația

 

Copilul meu, mândria mea. Copilul tău – orgoliul tău?

 

Acum câteva zile am fost cu fetița mea la un concert pentru copii. O adevărată explozie de…copilărie! Copii, părinți și bunici cântând și dansând cu zâmbete largi cât inimile lor. Părinți înțelegând ce le trebuie copiilor: să fie lăsați să fie copii!

Eu am un copil și sunt mândră de el. Sunt mândră când se îmbracă singur. Și când zâmbește că i-a reușit. Sunt mândră când desenează orice. Și îmi aduce zâmbind desenul semnat. Sunt mândră când se joacă cu jucăriile și le învață și pe ele ce a învățat în ziua aceea la grădi. Sunt mândră când reușește să facă un puzzle azi mai repede decât ieri. Și apoi zâmbește larg. Sunt mândră când la grădi doamna educatoare o laudă. Și ea e toată numai un zâmbet. Sunt mândră când seara la culcare, mă ia în brate și îmi spune că sunt cea mai bună mamă din lume. Și-mi zâmbește din nou. Sunt mândră pentru că am un copil care știe să zâmbească și o face mereu. COPILUL MEU, MÂNDRIA MEA!

Dar nu toți copiii au timp să zâmbească. Pentru că de când se trezesc sunt obligați să se grăbească: la grădi, la pian, la limbi străine, la fotbal….toate într-o singură zi sau ocupându-le toată săptămâna. Fără timp de odihnă. Fără  timp de joacă. Fără timp de a fi copii. Pentru că sunt văzuți ca niște mini-oameni mari, cu agenda plină de la prima oră și până seara târziu. Pentru că părinții lor vor “tot ce e mai bun pentru ei acum”, “pentru că numai așa poți reuși în viață”, “pentru că numai ratații au timp de odihnă”. Și mai ales pentru că “Eu n-am avut parte de așa ceva când eram mic” sau “Copilul lui X învață deja trei limbi străine! Tu de ce n-ai putea?”. COPILUL TĂU – ORGOLIUL TĂU?

 

Parentingul.  Sau cum să faci ca și copilul tău să zâmbească mai des

 

Parentingul se adresează acelor părinți care-și doresc copii fericiți. Parentingul răspunde la întrebările părinților care vor să-și ajute copiii să aibă timp să zâmbească. Și să o facă acum, cât sunt copii.

Parentingul îi asistă pe părinți să rezolve cât mai repede situațiile supărătoare din viața lor și a copiilor lor, pentru a avea mai mult timp pe care să-l petreacă împreună cu minunile lor. Și să fie fericiți. Să se țină de mână și să zâmbească. Împreună.

Parentingul înseamnă simplu: cum să faci ca și copilul tău să zâmbească mai des. Și ce părinte nu-și dorește acest lucru?

 

Dacă ți-a plăcut acest material, te rog, apreciază-l cu LIKE. Mulțumesc.

Dacă știi un părinte pe care l-ar putea ajuta acest material, te rog, DISTRIBUIE-L. Mulțumesc.

Pentru toți părinții care își doresc copii zâmbitori, aștept mesajele voastre. Click aici pentru CONTACT.