Parenting pe perioade
Viitoare mame | 0-2 ani | 3-5 ani | 6-10 ani | 11-15 ani | 16-18 ani
Viitoare mame
Și tu vrei să fii o mămică perfectă, nu-i așa? Dar te gândești că nouă luni nu-ți ajung și ai început să te simți stresată și deja îți pui la îndoială capacitatea de a fi o bună viitoare mămică. Stai liniștită, ia-o ușor, timp este destul… și nu, nu ești singura care se simte așa …Perioada de sarcină poate fi plină de revelații și schimbări ale propriei persoane, dar și un moment bun pentru a te pregăti să te bucuri cu toată ființa de miracolul maternității. Și cuvântul cheie este pregătirea: apelează la toate resursele umane pe care le ai la îndemână (mama, soacra, bunica, cumnata, verișoara, vecina, colega, prietena), cât și la cărți de specialitate sau internet pentru a veni la întâlnirea cu bebelușul tău cât mai pregătită și mai încrezătoare în noile abilități de a fi o super proaspătă mămică! Sau poți apela la serviciile mele de life coach pentru a te ajuta în acest demers al tău de gestionare cât mai ușoară a noii vieți excitante de mămică.
Perioada 0-2 ani
Perioada 0-2 ani este cea mai emoționantă perioadă atât pentru copil, cât și pentru părinte. Este perioada “A-ha!”, în care cel mic descoperă lumea și pe sine prin toate simțurile și nelăsând exploatată nici o ocazie. Este perioada în care cei care sunt acum părinți pentru prima oară, își descoperă abilitățile de părinte. Este perioada descoperirii reciproce părinte-copil.
“A-ha…așa funcționează jucăria!”, “A-ha..așa îmi face mami dacă plâng!”, “A-ha…așa trebuie să fac ca să le arăt că mi-e foame!”, “A-ha…așa se <<împachetează>> un bebeluș!”, “A-ha…așa se vede lumea dacă stau în picioare și nu mai merg de-a bușilea!”, “A-ha… așa va fi viața mea de mămică cu mai puține ore de somn de-acum încolo!”, “A-ha…așa voi dormi eu singur o perioadă de timp în patul nostru king size!”
Se întâmplă uneori ca părinții să nu ajungă singuri la acel “A-ha!” și încercând să găsească răspunsuri, apelează la alte resurse: părinți experimentați, bunici, internet, cărți…Sau puteți apela la un life-coach. Life coachingul facilitează demersul părinților în găsirea răspunsurilor la întrebarea “Cum să fac să rezolv această situație dificilă?” (și lasă întrebarea “De ce face copilul așa?” pentru o abordare mai aprofundată cu un terapeut). Împreună life coach – părinte elaborăm un plan de acțiune care să permită detensionarea situației părinte-copil ce se dorește a fi depășită. Putem vorbi despre (și nu numai):
- Cum să fii un bun exemplu pentru copilul tău
- Depășirea acceselor de tantrum
- Rutina înainte de somnul de noapte
- Cum să nu cedezi în fața solicitărilor exagerate ale copilului
- Comportamente ale copilului ce nu trebuie tolerate sau ignorate
Perioada 3-5 ani
Perioada 3-5 este perioada marcată de un alt fel de tăiere a cordonului ombilical mama – copil prin intrarea acestuia în prima forma instituționalizată de învățământ – grădința (pentru unii începe mai repede dacă cel mic este dus prima dată la creșă).
Este momentul în care copilului i se cere să-și dezvolte deprinderi sociale: este asaltat de noi reguli, de nevoia de a se integra într-un colectiv, trebuie să-și schimbe rutina zilnică și să înceapă să învețe cum să-și gestioneze energia pe parcursul întregii zile.
În mare măsură, lumea lui este dată peste cap pentru că descoperă că trebuie să împartă: timp, jucării, afectivitate, pe mama (care merge acum la serviciu)… și să se împartă între multele activități la care trebuie să participe pe parcursul zilei: școlare, extrașcolare și recreative.
Fiind supus atâtor noi provocări, copilul între 3-5 ani încearcă să jongleze cu ele: pe unele le acceptă cu ușurință, pe altele le contestă și pe altele încearcă să le negocieze.
Împreună cu un life coach, părinții pot descoperi că, de multe ori, răspunsurile la întrebarea
“Ce aș putea să fac în această situație…?”
pot fi găsite prin neignorarea a trei mari aspecte:
- centrarea pe comportamentele pozitive ale copilului (în defavoarea celor negative)
- importanța jocului și rutina zilnică
- petrecerea unei perioade de timp zilnice cu copilul
Perioada 6-10 ani
“Ooo, ce mare te-ai făcut!”
Nu-i așa? Parcă mai ieri îl puteai lua cu ușurință în brațe și-l puteai smotoci în voie oricând și oriunde. Astăzi însă lucrurile stau altfel. Părinții încep să împartă “puterea” cu colegii de clasă, de la after school sau cu cei de la fotbal/balet. Valorile, normele și regulile din afara mediului familial sunt puse în balanță cu cele cu care a crescut până acum.
Copilul își conturează independența în relația cu părintele și încearcă să-și negocieze atât cererile lui, cât și pe cele ale adultului. Este foarte important pentru părinți ca în acest interval de timp să construiască o relație puternică și apropiată cu copilul lor (deși unii părinți se bucură de mai puțina implicare în viața copilului școlar) pentru a pune bazele succesului școlar, a modului în care se gestionează relațiile prezente și viitoare cu grupul de prieteni și a modului în care se va forma ca viitor adolescent. Ignorată sau minimizată acum, relația cu copilul-școlar poate duce la rupturi explozive și definitive în etapele următoare, ale preadolescenței și ale adolescenței.
Parentingul adaptat acestei vârste oferă informații și instrumente care să acopere teme precum:
- adaptarea la cerințele școlii
- independența școlarului
- influența grupului
- agenda zilnică a școlarului: supraîncarcare și demotivare
- ritualuri și tradiții în familie
- rivalități fraterne
Perioada 11-15 ani
Omulețul tău mai are puțin și devine om în toată firea. Poate că deja te-a ajuns în înălțime; acum va dori să fie și mai mult ca tine, adică își dorește să fie din ce în ce mai independent pentru că:
“Mami, nu mai sunt un copil. Știu clar ce vreau și singur!”
La o privire superficială, așa poate părea: că își poate gestiona singur sarcinile cotidiene. Să nu uităm însă că în această perioadă schimbările fizice care-l afectează pe copil ca urmare a acțiunii hormonilor, îi induc acestuia o stare de confuzie și neliniște.
Pe de-o parte, se simte stăpân pe sine pentru că începe să înțeleagă cum merg lucrurile în lumea exterioară; pe de altă parte, este bulversat de ceea ce se întâmplă cu corpul lui.
Preadolescentul dorește să facă pasul spre lumea adulților, dar în același timp, își dorește să o facă ghidat și sprijinit de adulții pe care se bazează cel mai mult: părinții. De aceea, este foarte importantă păstrarea unei bune comunicări cu preadolescentul (în puținele situații în care acesta dorește să comunice) și prevenirea rebeliunii acestuia:
“Nu mă poți obliga să fac asta!”
prin recunoașterea nevoii sale de independență (controlată, specifică vârstei).
Presiunea grupului de colegi/prieteni va fi uriașă acum și puberul va dori să se integreze cât mai repede, chiar dacă va trebui să sacrifice acele valori și norme familiale pe care le internalizase până atunci, în favoarea celor impuse de grupul la care aderă. Și asaltat de prea multele și uneori, contradictoriile cerințe venite înspre el, își dorește ghidare. Și contează pe părintii lui ca să-l ajute să fie în siguranță și să ia deciziile potrivite vârstei lui.
Dacă ești părintele unui preadolescent și simți și tu nevoia de ghidare sau de întărire a comportamentului pe care îl ai în relația cu copilul tău, poți programa o ședință de parenting pentru a aborda împreună subiecte precum:
- comunicarea cu un preadolescent (“Fă-ți timp și ascultă-ți copilul!”)
- acceptarea independenței vs rebeliune/revoltă
- importanța limitelor și a regulilor în viața preadolescentului
- influența și presiunea grupului de colegi/prieteni (primele experiențe: alcool, droguri și sex).
Mulți părinți asteaptă cu strângere de inimă această perioadă, gândindu-se ca poate nu vor reuși să facă față cu brio dorinței de independență a preadolescentului. Dar înarmați cu informații și soluții mulate pe dorința de win-win în relația cu puberul, părinții pot vedea și cât de frumoasă și plină de satisfacții poate fi perioada preadolescenței.
Perioada 16 -18 ani
Până la această vârstă, asumarea rolurilor părinte-copil a părut respectată de ambele părți. Adolescența răstoarnă însă această înțelegere:
“Este sarcina adolescentului să-și concedieze părinții și apoi să-i reangajeze câțiva ani mai târziu, dar în calitate de consultanți și nu de manageri” (Stuart Goldman, MD, Children’s Hospital in Boston).
Adolescentul își proclamă independența și o face fățis: nu mai comunică, se îmbracă și se tunde “ciudat”, trântește ușa la plecare, vine acasă târziu, se închide în camera lui cu orele, frecventează noi grupuri de prieteni etc. Se simte singur, supărat și confuz referitor la toate schimbările cărora trebuie să le facă față (presiunea grupului și nevoia de integrare, identitatea personală, comportamentul sexual).
Părinții se simt speriați, amenințați de această independență și reacționează diferit: unii, simțind că pierd controlul în relația cu adolescentul, pedepsesc fiecare nesupunere; alții închid ochii și acceptă necondiționat rebeliunea adolescentului de teama să nu fie excluși cu totul din viața lui și de a-și pierde astfel autoritatea parentală.
Este adevărat: în această perioadă, adolescenții forțează limitele, încalcă regulile și pun răbdarea părinților la grea încercare, dar aceste lucruri nu înseamnă că nu au nevoie de părinții lor. Și-i doresc să fie aproape atunci când se simt confuzi, bulversați, înfrânți, dar mai ales fericiți și mulțumiți de realizările lor.
Adolescentul dorește să-și ia viața în propriile mâini și părinții trebuie să îi acorde această libertate atât timp cât nu este in pericol. Părinții nu trebuie să-și anuleze însă rolul de părinți: în continuare trebuie să păstreze o bună legătură cu adolescentul, să comunice cât se poate de mult cu acesta, să fie consecvenți în reamintirea regulilor și limitelor, și mai ales, să-și reafirme disponibilitatea oricând sunt solicitați.
Parentingul poate ajuta părintele în efortul său de a empatiza cu adolescentul și de a-i oferi acestuia posibilitatea de maturizare, asigurându-i suportul afectiv, comfortul și siguranța atât de necesare pentru o frumoasă “înflorire adolescentină”.
În cadrul ședințelor de life coaching putem vorbi despre:
- Cum să comunici cu un adolescent?
- Presiunea grupului de prieteni/colegi și nevoia adolescentului de integrare și recunoaștere
- Independența adolescentului: între asumare și forțare
- Când părinții trebuie să intervină în viața adolescentului vs respectarea intimității
- Pregătirea pentru discuții delicate: sex, alcool și droguri
- Asumarea până la capat a rolului de părinte: neabdicarea de la reguli și limite
Adolescența poate fi o perioadă solicitantă atât pentru copil, cât și pentru părinte. Dar părinții au un avantaj: și ei au fost adolescenți cândva și nu ar trebui să uite acest lucru în încercarea lor de a-și înțelege adolescentul.